Din dorința de a susține proiectele Primăriei Municipiului Constanța și de implica Asociația Clubul Amiralilor în deciziile luate privind atribuirea unor denumiri unor străzi și alei, vineri, 19 martie a.c., la sediul Muzeului Național al Marinei Române s-a organizat o dezbatere în cadrul grupului de lucru extins, cu reprezentanți din instituții, ligi și asociații neguvernamentale cu competențe în domeniul culturii și tradițiilor marinărești.Dezbaterile au avut loc în prezența comandorului (r) dr. Dorin Popescu, consilierul personal al primarului Municipiului Constanța pe probleme de relații internaționale, relații publice, cultură, educație și dialogul cu societatea civilă.Cu acest prilej, s-a constatat că din cele 1041 străzi aflate în „Nomenclatorul stradal al municipiului Constanța”, aprobat în ședința ordinară a Consiliului local din 30 ianuarie 2020, se regăsesc doar 9 nume de marinari.Cele 10 personalități propuse de Asociația noastră, inițiatoarea acestui demers, au întrunit acceptul unanim al următorilor participanți:- Contraamiral de flotilă (r) dr. Sorin Learschi, membru în Consiliul Director al „Clubul Amiralilor”;- Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, directorul Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”; – Comandor (r) dr. Ioan Damaschin, coordonatorul Filialei Dobrogea a Uniunii Ziariștilor Profesioniști;- Dr. Dan-Dragoș Sichicea, muzeograf la Muzeul Național al Marinei Române;- Dr. Carmen-Irene Atanasiu, vicepreședinte al Consiliului Național Director al Ligii Navale Române;- Comandor (r) dr. Marian Moșneagu, vicepreședinte al Asociației Absolvenților Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”- ALUMNI ANMB.

A fost pornită analiza de la situația existentă în actualul Nomenclator Stradal al Municipiului Constanța.

STRĂZI DIN MUNICIPIUL CONSTANȚA CARE POARTĂ NUMELE UNOR MARINARI

42 – Strada Amiral Vasile Urseanu (Strada J)

206 – Aleea Comandor Gheorghe Mocanu (nou înființată)

220 – Strada Contraamiral Horia Macellariu (nou înființată)

221 – Strada Contraamiral Nicolae Negru (Gheorghe Stroici)

236 – Strada Căpitan de rangul 2 Ion Șercăianu (fostă Liudmil Stoianov, fostă Victor Tulbure)

507 – Strada Jean Bart (Strada S)

877 – Sublocotenent Ioan Alexandrescu

879 – Sublocotenent Ion Ghiculescu

1004 – Strada Viceamiral Ioan Murgescu (fostă Pandele Becheanu)

În urma ședinței în care au fost analizate propunerile, grupul de lucru a stabilit ca lista cu următorii ofițeri de marină să fie înnaintată Primăriei Constanța, pentru a fi în atenția Comisiei de Urbanism, în vederea atribuirii de nume unor străzi sau alei.

PROPUNERI PRIVIND ACORDAREA NUMELUI UNOR OFIȚERI DE MARINĂ UNOR STRĂZI DE PE RAZA MUNICIPIULUI CONSTANȚA

1. COMANDORUL CONSTANTIN COSTĂCHESCU

(n. 12 aprilie 1909, comuna Pleşeşti, astăzi Vultureşti, jud. Suceava – d. 8 august 1982, Constanța)

Studii: Liceul Militar ,,Gheorghe Macarovici” din Iaşi (1928), Şcoala Navală din Constanţa (1930), Școala de Aplicaţie a Marinei (șef de promoție, 1933), Şcoala de Submarinişti de la Gotenhafen şi Şcoala comandanţilor de submarine de la Memel-Germania (1941).

Cariera: ofițer cu navigația și timonieria pe distrugătoarele „Mărăşti” și „Regina Maria” (1933-1934), ambarcat pe cargoul Serviciului Maritim Român „Suceava” (1934).

În perioada 1934-1935 a fost numit ofiţer de clasă şi profesor de Matematică şi Navigaţie la Şcolile Marinei, unde a predat „Geometria descriptivă” şi „Geometria plană şi în spaţiu”.

Ofiţer cu navigaţia pe nava-bază „Constanţa” (1936, 1937-1938) și distrugătorul „Regina Maria” (1936-1937).

Ofiţer la bord, ofiţer secund şi ulterior comandant al submarinului „Delfinul” (1 octombrie 1938-1 noiembrie 1942), cu care a executat 15 cruciere de război.

Prin Î.D.R. nr. 656 din 12 martie 1943 a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa III-a „pentru eroismul şi sângele rece, elanul şi dispreţul faţă de moarte de care a dat dovadă la comanda submarinului «Delfinul». În timpul celor 7 misiuni de război executate în condiţiuni din cele mai grele a reuşit să scufunde o navă sovietică de 12 000 tone şi prin măsurile luate să-şi salveze submarinul şi echipajul ori de câte ori a fost atacat de submarinele, vedetele sau aviaţia inamică, revenind neatins la baza de plecare.”.

Profesor de Navigaţie la Şcoala Navală, a participat la întocmirea unui Curs de trigonometrie și a Regulamentului serviciului la bord (1942-1943).

Ajutor, respectiv şef al Biroului Operaţii la Comandamentul Litoralului Maritim şi Fluvial (1944-1945), la Comandamentul Apărării Litoralului Maritim (1946-1948), şef de stat-major la Comandamentul Forţelor Fluviale (1948), șef de stat major și comandant al Forței Maritime (1948-1950) și profesor la diferite discipline în Școala Navală.

Brevetat comandant de cursă lungă de Direcția Marinei Comerciale (1941), o perioadă a activat ca şef al Serviciului de Pilotaj Militar în portul Constanţa (1950-1951).

Profesor de Navigaţie la Catedra Specială a Institutului de Piscicultură din Constanţa (1952-1953) și la Institutul Tehnic din Galaţi.

Șef al Catedrei Materiale şi Muniţii de Artilerie, respectiv şef al Facultăţii de Mine-Torpile la Şcoala Militară Superioară de Marină (1955-1956).

Opera: În 1957 a organizat prima sesiune ştiinţifică din Marina Militară și prima expoziţie astronomică din armată.

A întocmit patru culegeri de probleme de matematică, cu aplicaţii în marină.

A publicat circa 80 de probleme de matematică în „Revista Armelor”, „Revista Transporturilor”, „Revista Marinei”, „Buletinul ştiinţific al Şcolii Militare de Marină”, „Revista Matematică”, „Gazeta Matematică”, „Boletin Matematico” din Buenos Aires – Argentina .

Distincții: Ordinul „Coroana României” clasa a V-a în grad de Cavaler (1939), „Virtutea Maritimă” clasa a III-a Navigant (1939), „Virtutea Maritimă” clasa a II-a, Navigant (1939), Ordinul „Steaua României” clasa a V-a cu spade şi panglică de „Virtute Militară” (1942), Ordinele germane „Crucea de Fier”, clasele I și a II-a, și „Vulturul German” clasa a V-a, Ordinul croat „Zvonimir” clasa a II-a, Ordinul ,,Meritul Militar” clasa a II-a (1954) și Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1964).

Numele său a fost acordat vânătorului de submarine 3 din cadrul Divizionului 50 Vânătoare de Submarine Mangalia.

La 1 decembrie 2018, Primăria municipiului Fălticeni i-a dezvelit un bust în cadrul grupului statuar ,,Altarul Eroilor”.

2. VICEAMIRALUL DR. PREDA FUNDĂȚEANU

(n. 14 iulie 1890, la Râmnicu-Vâlcea – d. 1 mai 1969, București)

Studii: Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti (1910), Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină Bucureşti (1912), Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Iaşi (1919), Cursul de Informaţii, doctoratul în drept şi economie politică (5 bile albe cu elogii, 1927).

Carieră: În Primul Război Mondial s-a remarcat în luptele de la Turnu-Măgurele.

Pentru faptele sale de arme, prin Î.D.R. nr. 3 257 din 23 decembrie 1916 a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a „pentru energia cu care s-a distins în cursul zilelor de 12-14 noiembrie 1916 când, însoţit de câţiva marinari, a executat cu vitejie o recunoaştere îndrăzneaţă la Roşiorii de Vede, salvând mai multe trenuri cu răniţi, materiale de artilerie, bani” şi, ulterior, cu “Crucea de Război” franceză cu spade.

În perioada 1916-1917 a fost ataşat la Sulina pe lângă amiralul rus Fabrisky.

Comandant secund al distrugătorului „Mărășești” (1922-1923) și comandant al canonierei „Locotenent-comandor Eugen Stihi” (1923-1925), cu care a luat parte la dragarea barajelor. Comandant secund pe distrugătorul „Mărăști” (1925-1926), şef al Secţiei a IV-a Hidrografie, Transporturi, Politica Navigaţiei, Comisii Internaţionale din cadrul Statului-Major al Marinei (1926-1928). A contribuit la organizarea Serviciului Hidrografic al Diviziei de Mare şi a îndrumat lucrările hidrografice efectuate pe lacul Siutghiol, Gura Oceakov şi raionul Midia-Tuzla.

La 24 mai 1929 a fost inclus în Casa Militară a M.S. Regelui Carol al II-lea, ca adjutant al A.S.R. principelui regent Mihai. La 1 aprilie 1936 a fost numit adjutant al M.S. Regelui, iar în cursul anilor 1936-1937 a fost directorul Şcolii M.S. Marele Voievod de Alba-Iulia, însoţindu-l pe viitorul rege Mihai I al României la Londra, Varşovia şi Atena în misiuni de reprezentare.

A fost profesor de „Drept maritim internaţional” şi „Obstacole. Mine. Dragaj şi Războiul Submarin” la Şcoala Superioară de Război.

În perioada 25 octombrie 1938-10 martie 1939 a fost ataşat militar pe lângă Legaţia română din Roma şi acreditat în Albania.

La 13 mai 1939 a preluat comanda Direcţiei Dunării Maritime din Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă.

Pe 30 iunie 1941 a demisionat din armată, continuându-şi activitatea la Direcţia Dunării Maritime din Ministerul Marinei şi ulterior al Comunicaţiilor.

Pe 15 august 1953 a fost arestat şi condamnat la 10 ani de muncă silnică, pedeapsă pe care a ispăşit-o pe Şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. În 1956 a fost repus în libertate cu drept de muncă, dar fără drept de pensie.

Operă: În calitate de membru în Comitetul de direcţie al Ligii Navale Române, a susţinut mai multe conferinţe de propagandă pentru dezvoltarea spiritului marinăresc în rândul opiniei publice. De asemenea, a fost ales preşedinte al Federaţiei Române de Sporturi Nautice şi al Federaţiei de canotaj academic (1936-1938), delegat al M.S. Regelui în conducerea Societăţii „Salvamar” şi membru în Consiliul de administraţie al Serviciului Maritim Român.

A fost redactor al „Revistei Marinei”, scriind numeroase articole interesante de specialitate în presa militară. În 1935 a publicat, sub egida L.N.R., lucrarea „Libertatea mărilor şi prizele maritime”, apreciată în termeni elogioşi de Nicolae Titulescu. În 1944 a publicat studiile „Eşirea la mare” și „Marea şi dreptul maritim”.

A fost membru al Academiei de Ştiinţe din România.

Distincții: Medalia „Avântul Ţării” din 1913, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a (1916), „Crucea de Război” franceză cu palme (1916), Ordinul rus „Sfânta Ana” cu spade (1917), „Crucea comemorativă 1916-1918” cu baretele Dobrogea şi Dunărea, Medalia „Victoria” (1921), „Coroana României” clasa a V-a în grad de Ofiţer (1925), „Steaua României” și „Legiunea de Onoare” franceză.

3. CONTRAAMIRALUL SEBASTIAN EUSTAȚIU

(n. 1 decembrie 1856, Bucureşti – d. 1943)

Studii: Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi (1875), Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti (1877) şi Şcoala Navală din Brest. Ambarcat pe nava franceză „La Loire”.

Carieră: comandant al canonierei „Griviţa” (1886-1887), comandant al bricului „Mircea” (1888, 1894), director al Şcolii Copiilor de Marină din Galaţi (1888-1889), căpitan de port clasa I la Căpitănia portului Constanţa (1892-1895), respectiv al portului Brăila (1895-1896), comandant al crucişătorului „Elisabeta” (1898-1899), comandant al Diviziei de Mare (1901-1904), director al Arsenalului Marinei (1904-1908), comandant al Diviziei de Dunăre (1908-1909), comandantul Marinei Militare (1909-1917), director superior în Ministerul de Război (1910-1911), inspector general al Marinei (din 1911) și director superior în cadrul Direcţiei Marinei din Ministerul de Război (1916-1917).

A fost senator de drept în timpul primei guvernări a mareşalului Alexandru Averescu (1918).

Distincții: Ordinul „Steaua României” clasa a V-a, Crucea „Trecerea Dunării”, Medalia „Apărătorii Independenţei” şi „Medalia comemorativă” rusă (1897), Ordinul „Crucea României” clasa a V-a şi clasa a IV-a şi Ordinul francez „Legiunea de Onoare” în grad de Ofiţer (1894), „Semnul onorific de aur pentru 25 de ani de serviciu” (1899), Ordinul rus „Sf. Ana” cu briliante clasa a II-a (1901), Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1902), Ordinul rus „Sf. Stanislas” (1903), Ordinul austriac „Coroana de fier” clasa a II-a (1909), Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor (1910), Ordinul sârbesc „Sf. Sava” clasa I şi Ordinul rus „Sf. Ana” clasa I (1912), Ordinul rus „Sf. Stanislas” clasa I şi Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor (1914), Medalia „Avântul Ţării” (1913), Ordinul bulgar „Sf. Alexandru” în grad de Comandor.

4. COMANDORUL CONSTANTIN SCARLAT

(n. 21 mai 1935, comuna Costişa, jud. Neamţ – m. 23 martie 2006, Constanţa)

Studii: Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ şi Roman, Şcoala Militară de Marină, specialitatea Artilerie (1957), Cursul de instructor sportiv nautic, Cursul de comandanţi de nave (1965), Cursul de meteorologie marină (1970), Cursul de specialişti cu Navigaţia (1971).

Carieră: Primul comandant al Grupului 279 Scafandri de Luptă din Mangalia, prima unitate de scafandri autonomi (1967-1969), lector universitar la Catedra de Pregătire marinărească a Şcolii Militare Superioare de Marină (1969), cercetător ştiinţific subacvatic la Centrul de Cercetări al Marinei Militare (1969), şeful Sectorului Cercetări Subacvatice la Muzeul Marinei Române (1969-1978), ofiţer I maritim pe motonava pescador „Mangalia”, cu care a participat la prima campanie de recoltare a algelor marine din Marea Neagră în scopuri industriale (1971), comandantul Unităţii de Luptă Navigaţie şi Transmisiuni şi ofiţer secund pe nava de intervenţie cu scafandri „Emil Racoviță” (1977-1978), comandant instructor nave scafandri la U.M. 02091 (1978-1993).

În 1962, la Mangalia, a început să folosească Bacul maritim 124 pentru instruirea, prin rotaţie, în model „Cousteau”, a scafandrilor autonomi de la navele militare.

Opera: în 1964 a organizat, la Cercul Militar Mangalia, prima expoziţie de arheologie submarină.

La 20 septembrie 1968 a descoperit izvoarele submarine sulfuroase termale şi midiperlifere de la Mangalia.

În anul 1970 a realizat prima hartă a fundului mării de la Capu Midia la Vama Veche iar în 1977 a organizat primul şantier arheologic marin din România.

Este întemeietorul arheologiei subacvatice româneşti, fiind autorul a numeroase studii de specialitate publicate în „Terra”, „Muzeul Naţional”, „La Revue Maritime”, „Viaţa militară”, „Tomis”, „Dobrogea Nouă” ş.a.

A publicat lucrările „Ţărmul nevăzut al Mării Negre”, Editura Militară, Bucureşti (1982), „Acvanauţi. Enciclopedia copiilor”, Editura Ion Creangă, Bucureşti (1983), „Itinerarii subacvatice la Istru şi Pontul Euxin”, Editura Sport-Turism (1988) şi „Călătorie în adâncuri”, Editura Militară, Bucureşti (1989).

Divizionul 175 Nave Scafandri de Luptă Constanța îi poartă numele.

5. VICEAMIRALUL IOAN GEORGESCU

(n. 7 ianuarie 1891, Bucureşti – d. 24 aprilie 1977, București)

Studii: Şcoala Navală din Fiume (1910), ambarcări pe navele de război ale Marinei austro-ungare, în cadrul Şcolii de Aplicaţie din Pola, Şcoala Navală de Război din Paris (1933). Stagiu în cadrul Marinei Militare iugoslave (1934).

Carieră: Comandant militar al portului Giurgiu (1918-1919). Profesor și director de studii la Şcolile Marinei (1920-1921).

Detaşat la Ministerul Afacerilor Străine și ulterior la Budapesta, ca membru activ al Comisiei Interaliate a Dunării de la Bratislava (1921-1924).

Director de studii la Şcoala Navală (1924-1925), comandant al canonierei-școală „Căpitan Dumitrescu” (1925).

Comandant al Grupului de Distrugătoare şi a distrugătorului „Regele Ferdinand” (1931), respectiv distrugătorului „Mărăşti” (1931-1932).

Șef al Serviciului de Artilerie, Torpile şi Electricitate din cadrul Diviziei de Mare (1932), şef de stat-major al Comandamentului Marinei (1932), subşef de stat major la Inspectoratul General al Marinei (1934), şef al Biroului Marinei şi profesor de istorie maritimă şi strategie navală la Şcoala Superioară de Război (1934-1937).

Comandant al Escadrei de Monitoare (1937-1938), şef de stat-major al Marinei (1938-1939), comandant al Şcolilor Marinei (1940), comandant al Diviziei de Mare (1941-1944), șef al Statului Major al Marinei (1944) și ministru subsecretar de stat pentru Marină (1944-1945).

La începutul anilor ̛50 a fost urmărit şi anchetat de Securitate, fără a fi condamnat.

Distincții: Medalia „Avântul Ţării”, Ordinul rus „Sf. Stanislas”, clasa a II-a, cu spade (1918), „Coroana României” în grad de Ofiţer (1919), „Crucea comemorativă 1916-1918”, Medalia „Victoria” (1921), Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1931), Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor (1940), Medalia „Peleş”, Medalia „Virtutea Maritimă” clasele a II-a şi a III-a navigant ş.a.

6. VICEAMIRALUL ING. EUGENIU ROȘCA

(n. 1 decembrie 1884, Galaţi – 1950)

Studii: Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu din Bucureşti (1906), Şcoala Navală Superioară (1911, şef de promoţie), Şcoala Superioară de Electricitate Kuth şi Siemens-Schukert din Paris (1913, primul ofiţer de marină român inginer specialist în electricitate), Şcoala Superioară de Marină din Paris (1920) şi Cursul de comandament organizat de Marele Stat Major (1933). A făcut practică la Casa Kuth şi Siemens-Schukert din Berlin (1913). Stagiu de trei luni pe cuirasatul francez „Paris”, nava-amiral a Escadrei Mediteranei Occidentale (1920).

Carieră:   la Direcţia a V-a Marină din cadrul Ministerului de Război (1910), profesor la Şcoala Navală Superioară (1913), şef al staţiilor T.F.S. din Escadra de Dunăre (1917).

A participat la Primul Război Mondial, ca şef al Biroului Operaţii în statul-major al Flotei de Operaţiuni.

Comandant al monitorului „Lahovary” (1918), comandant al Grupului de Monitoare (1919), ofiţer de legătură pentru Marină la Comandamentul Militar al Basarabiei (1921), comandant al Forţelor Navale Maritime şi comandant al distrugătorului „Mărăşeşti” (1924), comandant al Grupului de Canoniere (1924), şef de stat-major al Diviziei de Mare şi comandant al distrugătorului „Mărăşti” (1926), delegat tehnic naval din Comisia militară română pentru problemele dezarmării, reprezentând Marina la Conferinţa de la Geneva (1932), şef de stat major în Inspectoratul General al Marinei (1933), director al Direcţiei Marinei (1934), comandant al Diviziei de Dunăre (1934), director al Institutului Geografic Militar (1938-1940) și comandant al Marinei Regale (1940-1941).

Opera: A redactat şi publicat numeroase studii şi articole de specialitate, precum „Limitarea armamentelor navale”, „Contribuţii la alegerea locului pentru baza navală principală” ,,Conferințe de marină și aplicațiuni de tactică navală” (1928) ș.a. Împreună cu locotenent-comandorul Gheorghe Koslinski, în anul 1923 a publicat lucrarea „Avem nevoie de Marină Militară?”.

Distincții: „Medalia jubiliară” (10 mai 1906), Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1911), Medalia „Avântul Ţării” din 1913, Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer cu panglică de „Virtutea Militară” (1919), Medalia „Virtutea Militară” în grad de Ofiţer (1922), „Steaua României” în grad de Ofiţer, „Legiunea de Onoare” franceză în grad de Ofiţer, „Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu”, „Crucea comemorativă 1916-1918”, Medalia „Victoriei” ş.a.

Corveta 263 din Divizionul 50 Corvete Mangalia îi poartă numele.

7. LOCOTENENT-COMANDORUL FILIP C. NICOLAE

(n. 17 mai 1909, Constanţa – d. 24 octombrie 1941, Bug)

Studii: Liceul ,,Mircea cel Bătrân” (1927), Şcoala Navală, Secţia Pregătitoare (1 iulie 1929), Şcoala Specială a Marinei, Şcoala de Gaze (1933) și Cursurile de Torpile (1936).

Carieră: Apărarea Fixă Maritimă (1929). Specializat în tehnica minelor marine, devine unul din cei mai buni ofiţeri ai Marinei de Război.

La 5 iunie 1936 a fost numit membru în Comisia de Supraveghere a Materialelor şi Muniţiilor. Trimis în misiune, la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa, sub supravegherea lui se fabrică primele mine româneşti.

Numit comandant al puitorului de mine ,,Locotenent Vârtosu”.

A predat Cursul Arme sub apă la Școala Navală și a redactat Manualul minelor.

Mobilizat în campanie, a participat la executarea barajelor de mine din faţa portului Constanţa.

La declanşarea războiului i s-a încredinţat comanda Grupului de Remorchere Dragoare.

La 24 octombrie 1941 a murit pe Bug, la 3 Mm Sud de Capul Adjask, înecat odată cu dragorul său, lovit de o mină.

Distincții: Ordinul ,,Coroana României“ în grad de Cavaler (1940), Ordinul ,,Steaua României” în grad de Cavaler cu spade (1942) şi Ordinul Militar de Război ,,Mihai Viteazul” clasa III-a post mortem (1943).

8. VICEAMIRALUL ALEXANDRU GHEORGHIU

(n. 21 septembrie 1890, Bucureşti – d. 14 iunie 1967, Bucureşti)

Studii: Şcoala Navală din Fiume (1909), Şcoala de Aplicaţie din Pola (1910) și Şcoala de Război Navală din Paris (1933), stagiu pe crucişătoarele „Courbet” şi „Paris” ale Escadrei Mediteranei Occidentale şi la Comisia Artilerie

Carieră: Comandant al unei staţiuni de torpile automobile pe Dunăre și al torpilorului „Năluca” (1916), comandant al militar al portului Cernavodă (1918-1919), însărcinat cu misiuni speciale la Viena ca ofiţer de legătură cu Consiliul Naţional Român şi la Budapesta (1919), director de studiila Şcoala Specială a Ofiţerilor de Marină (1920), comandant al Școlii Speciale (1921), comandant al Institutului Maritim (1923), director al Aviaţiei Civile la Inspectoratul General al Aeronauticii (1924), director al Serviciului de Navigaţie Aeriană (1926-1927), şef al Secţiei a II-a Informaţii şi Şcoli din cadrul Inspectoratului General al Marinei (1928), comandant al distrugătorului „Mărășești” (1928) și al Grupului de Distrugătoare (1930-1933).

Ulterior a fost comandant al Apărării Fixe Maritime (1933), director al Direcţiei Marinei în Inspectoratul General al Marinei (1933-1934), comandant al Diviziunii de Distrugătoare (1935-1936), director al Şcolilor în M.A.M. (1937), șeful Secretariatului General al M.A.M. (1937), comandant al Diviziei de Dunăre (1940-1942), secretar general al Ministerului Înzestrării şi al Producţiei de Război (1942-1944), respectiv ministru subsecretar de stat pentru Înzestrarea Armatei (1944-1945).

Condamnat și arestat în 1951 pe criterii politice, a fost pus în libertate, fără drept de pensie, fiind nevoit să se angajeze ca muncitor topometru la Direcția generală a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Opera: S-a ocupat de publicarea «Hărţii de semnale a Marinei», a completat şi pus la punct programele de învăţământ ale Şcolilor Navale şi de Specialităţi.

În anul 1920 a publicat la Tipografia Serviciului Geografic al Armatei „Dare de seamă asupra stagiului în Stat-Majorul Escadrei franceze din Mediterana Orientală cu conclusiuni şi propuneri pentru marina noastră”.

Distincții: Medalia „Avântul Ţării” (1913), Ordinul „Coroana Romaniei” în grad de Ofiţer (1915), Ordinul „Coroana României” clasa a V-a în grad de Cavaler (1917), Ordinul „Steaua României” clasa a V-a în grad de Cavaler (1917), Ordinul francez „Crucea de Război” (1918), Ordinul „Sf. Stanislas” clasa a 2-a în grad de Cavaler (1918), Medalia „Crucea comemorativă 1916-1918”, Medalia „Victoria” (1921), Ordinul elen „Sf. Salvator” în grad de Ofiţer (1923), „Semnul onorific de aur pentru 25 de ani serviţi în armată” (1926), Ordinul „Mântuitorului” în grad de ofiţer (1927) şi Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1929).

9. CONTRAAMIRALUL IOAN COANDĂ

(n. 2 decembrie 1860, Craiova – d. 19 ianuarie 1940, București)

Studii: Şcoala Fiilor de Militari (1880), Şcoala de Artilerie şi Cavalerie (1882), Şcoala de Torpile din Toulon-Franţa (1888). Ambarcat la bordul cuirasatului de escadră francez „L’Indomptable”.

Carieră: comandant al bricului „Mircea” (1895-1896), cu care a participat la serbările ocazionate de inaugurarea Canalului Kiel, comandant al Depozitului Echipajelor şi Şcolilor Flotilei (1896).

La 15 iunie 1896 a fost însărcinat cu organizarea Serviciului Maritim Român. În această calitate, a elaborat primul „Regulament asupra serviciului la bord”, pus de acord cu „Codul comercial” şi cu „Regulamentul pentru transporturile maritime”, a introdus prima uniformă a personalului navelor comerciale şi agenţiilor, precum şi alte instrucţiuni şi regulamente necesare serviciului.

În perioada 5 iulie-31 august 1913 a fost mobilizat la M.St.M., Secţia Marină.

În anii Primului Război Mondial a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Prahova şi comisar al Guvernului român pe lângă Armata de operaţiuni din Delta Dunării.

Distincții: Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1894), Ordinul german „Vulturul Roşu” clasa a III-a (1895), Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1898), Ordinul rus „Sf. Ana” clasa a II-a (1901), Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1905) şi Ordinul german „Vulturul Roşu” clasa a II-a (1907).

10. VICEAMIRALUL ING. GRIGORE MARTEȘ

(n. 23 aprile 1914, Târgu Ocna, jud. Bacău – d. 3 iulie 1973, Brașov)

Studii: Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chişinău (1934), Şcoala de Ofiţeri de Marină (1937), Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1940), Şcoala de Radio de pe lângă Politehnica din Bucureşti (1941), Facultatea de Mecanică şi Electricitate din cadrul Politehnicii din Bucureşti (1947).

Carieră: ofiţer cu transmisiunile la bordul distrugătorului „Regina Maria”, cu care a luat parte, pe 26 iunie 1941, la lupta împotriva distrugătoarelor sovietice „Moskva” şi „Harkov”.

Ofițer secund pe nava-bază „Constanţa”, comandant-secund al monitorului „Alexandru Lahovary” (1944), fiind luat prizonier de trupele sovietice.

Şeful Direcţiei Construcţii Înzestrare din cadrul Comandamentului Marinei Militare (1951-1953), şef al Direcţiei Tehnice a Forţelor Maritime Militare (1953-1954), locţiitor al şefului Direcţiei Tehnice Comenzi şi Fabricaţii pentru probleme tehnice (1954-1957), şef al Academiei Militare Tehnice (1957-1959), locţiitor al comandantului Forţelor Maritime Militare, cu sediul în Mangalia (1959-1963) și comandant al Marinei Militare (1963-1973).

Opera: lucrări privitoare la asigurarea unei capacităţi de apărare a litoralului prin reevaluarea sistemului de fortificaţii, reorganizarea şi folosirea mai eficientă în luptă a artileriei de coastă (intrarea în subordinea Marinei Militare a Divizionului 160 Artilerie de Coastă şi înfiinţarea Divizionului 172 Artilerie de Coastă), completarea camuflajului obiectivelor, măsuri de apărare împotriva diversioniştilor amfibii, studii preliminare referitoare la folosirea parţială a portului militar Mangalia în scopuri comerciale.

A definitivat planul de perspectivă privind înzestrarea Marinei Militare cu tehnică de luptă în perioada 1971-1980, planul de aprovizionare cu materiale din import şi a identificat posibilităţile de realizare în ţară a reperelor de tehnică navală.

A înfiinţat Centrul de Cercetări Ştiinţifice al Marinei Militare din Constanța şi a impulsionat lucrările de proiectare şi construcţii de nave de către ICEPRONAV Galaţi şi Şantierul Naval Brăila, precum şi dezvoltarea Şantierului Naval Mangalia în vederea construcţiei de nave de mare tonaj.

A iniţiat cercetările și a experimentat utilizarea delfinilor în scopuri militare.

A analizat şi fundamentat pregătirea pentru război a marinei comerciale şi folosirea de către Ministerul Forţelor Armate la mobilizare a navelor din economia naţională, prin amenajarea navelor civile în scopuri militare.

A îmbunătăţit considerabil parcul de nave militare prin modernizarea vânătoarelor de submarine, omologarea vedetei maritime de patrulare proiect 0111 C, intrarea în dotare a vedetei proiect 205, înfiinţarea Grupului 279 Scafandri de Luptă Mangalia, introducerea navei-şcoală „Mircea” în reparaţii capitale în şantierul naval constructor din Hamburg ş.a.

A îmbunătăţit substanţial condiţiile de cazare şi de instruire a efectivelor, depozitarea materialelor, adăpostirea şi conservarea tehnicii din dotare, bazarea navelor Brigăzii 24 Fluviale şi a extins spaţiile productive existente.

A intensificat ridicarea hidrografică sistematică şi amănunţită în dreptul litoralului românesc până la o distanţă de 25-30 Mm de coastă, fiind construite farurile de aterizare Constanţa, Mangalia şi Sf. Gheorghe,un radiofar la Sf. Gheorghe şi reutilat radiofarul Constanţa.

Pe 25 octombrie 1965 a inaugurat Muzeul Marinei Militare la Mangalia iar pe 3 august 1969 a fost inaugurat actualul Muzeu Național al Marinei Române din Constanța.

La 15 octombrie 1971 a înfiinţat Batalionul 307 Infanterie Marină.

Este autorul a numeroase studii şi articole de specialitate, precum şi al unor lucrări de referinţă precum „Bazele teoretice ale electrotehnicii” (1950), „Teoria giroscopului şi principalele sale aplicaţii” (1959), „Culegere de probleme din tehnica navală” (1960), „Cibernetica în armată” (1964) ş.a.

În timpul mandatului său, în Marina Militară au apărut, săptămânal, „Flota Patriei”, gazetă de educaţie ostăşească şi, trimestrial, „Buletinul Marinei Militare”.

Distincții: Ordinul „Coroana României” cu spade clasa a V-a (1941), Medalia „Victoria” (1946), Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1949), „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1954), Medalia „Meritul Militar” clasa I (1954), Ordinul „Steaua R.P.R.” clasa a V-a (1951), Medalia „A 5-a aniversare a Republicii Populare Române” (1952), Medalia jubiliară „10 ani de la înfiinţarea primelor unităţi ale Armatei R.P.R.” (1953), Ordinul „Meritul Militar” clasa a III-a (1959), Ordinul „23 August” clasa a V-a (1959), Ordinul „Apărarea patriei” clasa a III-a (1957), Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964), Ordinul „Meritul Militar” clasa a II-a (1959), Ordinul „Meritul Militar” clasa I (1964) şi Medalia „A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate al R.P.R.” (1964).

O stradă din staţiunea Saturn, Centrul 110 Comunicaţii şi Informatică Mamaia Sat şi filiala Mangalia a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere îi poartă numele.

Documentar realizat de comandor (rz) dr. Marian MOȘNEAGU